Singuratate
In gara aceasta aglomerata
Se pierd cuvinte printre lumi ,
O piatra slefuita aruncata
Ca prada, marilor furtuni.
In gara aceasta se petrece
Fiece ora la minut
Iar lumea cu privirea rece
Alearga-n gol spre locul nestiut .
Este asa, un fel de terapie
Un fel de moda de-un aparte gust,
Cand o iubire sta-ntr-o agonie
Si-un fel de fericire pe un drum ingust.
Aceasta ecuatie, cu mii de fetze
E un corupt vulcan ce sta sa zboare
Ma aflu langa mine cu eu ce vrea sa-nvete
Prin radacini sa se strecoare.
Si intr-un mijloc de aglomeratie
Inconjurata sunt de mare de suflare,
Si am omis sa dau consideratie
Acestui umil gest de unica onoare .
Cu mii de suflete prin preajma
Sunt eu si eu cu mine doar .
Liliana Carmen Stoica
20 dec. 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu